ocupație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.

anteocupație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. anteoccupatio „preîntâmpinare”)

1. figură de retorică prin care se prevede o obiecție care trebuie combătută; anticipație, prolepsă.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

-ANT, -ANŢĂ, -ENT, -ENŢĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent, ocupație, calitate”.

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupație.
2. poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitație în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.

colonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare și exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupației, dominației politice și exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
3. (antonim) anticolonialism.

comandatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kommandatur)

1. comandament (al trupelor germane de ocupație).

confina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confiner)

1. intr. a se învecina (cu).
2. refl. a se închide, a se izola.
3. (fig.) a se limita la o singură ocupație, activitate; a se specializa.