OK
X
nume preocupat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
nomen
praeoccupatum
2.
FR
nom
préoccupé
3.
EN
preoccupated
name
4.
DE
besetzter
Name
5.
RU
рaнее
использовaнное
нaзвaние
6.
HU
korábban
lefoglalt
név
ocupație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)
1.
luare
(temporară)
în
stăpânire
cu
forța
a
unui
teritoriu,
a
unui
oraș
etc.
de
către
o
putere
străină;
cucerire.
2.
îndeletnicire,
profesiune,
meserie.
ocupațional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. occupational, fr. occupationnel)
1.
referitor
la
ocupație;
generat
de
o
ocupație.
2.
care
servește
de
ocupație,
care
se
produce
prin
ocupație.
3.
(med.)
care
tratează
tulburările
nervoase,
psihice,
printr-o
activitate
organizată,
prin
muncă.
4.
(med.)
tratament
~
=
tratament
medical
prin
muncă
sau
activități
de
agrement.
ocupator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (ocupa + -tor)
1.
persoană,
forță
armată
etc.
care
ocupă
un
oraș,
o
țară
etc.;
(prin
ext.)
cel
care
deține
sau
ia
(temporar)
în
posesiune
ceva;
ocupant.
absent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)
1.
care
lipsește
de
undeva.
2.
(fig.)
distrat;
preocupat.
absorbit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (absorbi)
1.
adj.,
s.n.
(fluid)
încorporat
de
o
substanță
absorbantă.
2.
adj.
(fig.)
preocupat;
captivat.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
actorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (actor + -ie)
1.
arta
sau
ocupația
de
a
interpreta
roluri
fictive
în
piese
de
teatru,
filme
sau
televiziune;
profesiunea
de
actor.
aferat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affairé)
1.
care
este
sau
vrea
să
pară
foarte
ocupat,
copleșit
de
treburi.
ancombrament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. encombrement)
1.
(rar)
afluență
de
oameni,
materiale
sau
obiecte,
care
împiedică
trecerea;
îmbulzeală.
2.
(tehn.)
spațiul
sau
volumul
ocupat
de
o
mașină,
de
un
obiect
etc.