Dictionar

 

ocupație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.
 
 
 

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.
 

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
 
 

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
 

aferat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affairé)

1. care este sau vrea pară foarte ocupat, copleșit de treburi.