disipație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. dissipation)
Etimologie: (fr. dissipation)
1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.
2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.
3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.
4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăț, desfrâu.
5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenție.
6. (var.) (înv.) disipațiune.
7. (antonime) atenție, disciplină, economie.