Dictionar

Rezultate principale (Ocupă):

Ocupa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. occupare, fr. occuper)

1. tr. a lua în stăpânire, a cuceri cu forţa armată o ţară, un teritoriu.

2. a lua în primire, a deţine (un post, o casă etc.)Irefl. a se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie.

3. a se interesa, a urmări îndeaproape.


Rezultate secundare (Ocupă):

Dezocupa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. disoccupare)

1. a elibera un loc ocupat.

2. refl. a se face liber.


Ocupant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occupant)

1. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraş străin.

2. cel care ocupă un loc, o masă etc.


Ocupaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occupation, lat. occupatio)

1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.

2. îndeletnicire, profesiune, meserie.


Ocupaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. occupational, fr. occupationnel)

1. referitor la ocupaţie; generat de o ocupaţie.

2. care servește de ocupație, care se produce prin ocupație.

3. (med.) care tratează tulburările nervoase, psihice, printr-o activitate organizată, prin muncă.

4. (med.) tratament ~ = tratament medical prin muncă sau activități de agrement.


Ocupator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ocupa + -tor)

1. persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc.; (prin ext.) cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupant.


Preocupa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préoccuper, lat. praeoccupare)

1. tr. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda.

2. a îngrijora, a nelinişti.

3. a face fie în centrul atenţiei, a trezi interesul, curiozitatea.

4. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Absent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipseşte de undeva.

2. (fig.) distrat; preocupat.


Absorbant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.

2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.

3. adj. (fig.) care preocupă.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Absorbit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.

2. adj. (fig.) preocupat; captivat.