Rezultate principale (Ocupă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. occupare, fr. occuper)
1. tr. a lua în stăpânire, a cuceri cu forţa armată o ţară, un teritoriu.
2. a lua în primire, a deţine (un post, o casă etc.)Irefl. a se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie.
3. a se interesa, a urmări îndeaproape.
Rezultate secundare (Ocupă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. disoccupare)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occupant)
1. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraş străin.
2. cel care ocupă un loc, o masă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occupation, lat. occupatio)
1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. occupational, fr. occupationnel)
1. referitor la ocupaţie; generat de o ocupaţie.
2. care servește de ocupație, care se produce prin ocupație.
3. (med.) care tratează tulburările nervoase, psihice, printr-o activitate organizată, prin muncă.
4. (med.) tratament ~ = tratament medical prin muncă sau activități de agrement.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ocupa + -tor)
1. persoană, forță armată etc. care ocupă un oraș, o țară etc.; (prin ext.) cel care deține sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préoccuper, lat. praeoccupare)
1. tr. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda.
2. a îngrijora, a nelinişti.
3. a face să fie în centrul atenţiei, a trezi interesul, curiozitatea.
4. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absent, lat. absens)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)
1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)
1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.