Dictionar

aerofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophagie)

1. înghițire inconștientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag și stomac; aerogastrie.
 

asimptotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asymptote)

1. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată.
 

balotadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ballotade)

1. mișcare de dresaj înalt în care calul execută cu toate picioarele deodată o săritură în sus și înapoi.
 

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
 

calando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. calando)

1. (muz.) micșorând intensitatea și totodată încetinind.
 

calende

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendae)

1. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi.
2. (fig.) la ~le grecești = niciodată.