Dictionar

cu miros plăcut; odorant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus
2. FR embaumant; odorant; odorifèrant; à odeur agréable
3. EN fragrant; suaveolent; scented pleasantly
4. DE duftend; wohlriechend
5. RU пaхучий; душистый; aромaтный
6. HU illatos, kellemes szagú
 

odorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. odorant)

1. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant.
 

castoreum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castoréum, lat. castoreum)

1. secreție odorantă a castorului, folosit în farmacie și cosmetică.
 

cumarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarine)

1. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor.
 

dezodorizant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. désodorisant)

1. (substanță) care dezodorizează, care îndepărtează mirosurile neplăcute; deodorant.
 

geraniacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géraniacées)

1. familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, în general odorante, cu frunze păroase și flori viu colorate: geraniul.
 

inodor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inodore, lat. inodorus)

1. care nu are miros, fără miros; nemirositor.
2. (antonime) mirositor, odorant.
 

lavand, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lavande, it. lavanda)

1. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis.
2. s. f. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze și flori odorante; levănțică.
3. parfum, esență de lavandă (1).
4. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare.