Odoriferant, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. odoriférant)

1. care are un miros în general plăcut; odorant.

2. (var.) odoriferent.

3. (antonime) pestilențial, mefitic.

---

Aromat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.

2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.

---

Odorant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. odorant)

1. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant.

---

Cu miros plăcut; odorant

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus

2. FR embaumant; odorant; odorifèrant; à odeur agréable

3. EN fragrant; suaveolent; scented pleasantly

4. DE duftend; wohlriechend

5. RU пaхучий; душистый; aромaтный

6. HU illatos, kellemes szagú

---

Plăcut mirositor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odore grato; odoratus; suaveolens; evosmus

2. FR embaumant; odorant; odorifèrant

3. EN fragrant; suaveolent

4. DE duftend; wohlriechend

5. RU пaхучий; душистый; aромaтный

6. HU kellemes illatú

---