Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. trophe „hrană, mâncare”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alectorolophus)
1. asemănător cu creasta cocoşului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT allotrophicus
2. FR allotrophique
3. EN allotrophic
5. RU aллотрофный
6. HU allotrófikus, heterotróf, szaprofita
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)
1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absenţa accidentală a unor sunete ori silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bichof, engl. bishof)
1. băutură alcoolică fierbinte, obţinută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kartoffel)
1. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuşi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre, cf. lat. aberrare „a se îndepărta” + gr. metron „măsură”)
1. (oftalmologie) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.