Dictionar

nevătămător; inofensiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT innoxius; innocuus
2. FR inoffensif; non nuisible
3. EN harmless
4. DE unschädlich; harmlos
5. RU безвредный
6. HU ártalmatlan; nem mérgező
 

ofensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. offensif, it. offensiva, germ. Offensive)

1. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă.
2. agresiv.
3. s. f. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac.
4. (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse.
5. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva.
 

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.
 

anavaccin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anavaccin)

1. (med.) tip de vaccin utilizat pentru a preveni anumite boli infecțioase și fabricat dintr-o anatoxină, o toxină bacteriană făcută inofensivă prin tratament chimic sau termic; vaccin cu anatoxină.
 

anavenin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anavenin)

1. antigen inofensiv prin detoxificarea cu formol a veninurilor.
 

anodin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
 

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
 

atoxic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atoxique)

1. care este netoxic, neotrăvitor sau inofensiv.
2. care nu are venin; neveninos.