Dictionar

Rezultate principale (Ofensă.):

Ofensa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. offenser)

1. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta.

2. refl. (fam.) a se supăra (simţindu-se jignit); a se ofusca.


Ofensă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offense, lat. offensa)

1. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie.


Rezultate secundare (Ofensă.):

Ofensator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ofensa + -tor)

1. care ofensează; insultător, jignitor.


Contriţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrition, lat. contritio)

1. durere profundă simţită în urma ofensării divinităţii; pocăinţă, căinţă.


Expurgaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. expurgation)

1. acțiunea de a expurga; expurgare.

2. formă de cenzură care implică eliminarea a tot ceea ce este considerat nociv sau ofensator dintr-o operă artistică sau alt tip de scriere.


Formaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. formaliser)

1. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoştinţe, unei teorii.

2. (log.) a reduce la un sistem de cunoştinţe.

3. refl. a se simţi ofensat din cauza unei impoliteţi.


Injuria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. injurier)

1. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni.


Insultă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insulte)

1. jignire, ofensă, injurie.


Insultător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (insulta + -tor)

1. care insultă; jignitor, ofensator.