Rezultate principale (Ofertă.):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (ofertă)
1. a propune ceva în schimbul unui lucru diferit; a propune un preț pentru o marfă, pentru un bun et cetera; a face o ofertă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)
1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere.
2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare.
Rezultate secundare (Ofertă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contraofferta)
1. ofertă diferită de o alta, adesea opusă; ofertă nouă primită ca răspuns sau care modifică termenii ofertei inițiale.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (ofertă + -ant)
2. (cel) care oferă un produs sau un serviciu pe o piață.
3. (subst.; antonim) solicitant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (supraofertă)
1. a face o supraofertă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. suroffre)
1. ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitaţie.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)
2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)
1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contraofferta)
1. ofertă diferită de o alta, adesea opusă; ofertă nouă primită ca răspuns sau care modifică termenii ofertei inițiale.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)
1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.