Dictionar

Rezultate principale (Ofertă.):

Oferta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (ofertă)

1. a propune ceva în schimbul unui lucru diferit; a propune un preț pentru o marfă, pentru un bun et cetera; a face o ofertă.


Ofertă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere.

2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare.


Rezultate secundare (Ofertă.):

Contraofertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contraofferta)

1. ofertă diferită de o alta, adesea opusă; ofertă nouă primită ca răspuns sau care modifică termenii ofertei inițiale.


Ofertant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (ofertă + -ant)

1. (cel) care face o ofertă.

2. (cel) care oferă un produs sau un serviciu pe o piață.

3. (subst.; antonim) solicitant.


Supraoferta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (supraofertă)

1. a face o supraofertă.


Supraofertă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. suroffre)

1. ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitaţie.


Acceptant, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.


Acceptare

Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)

1. acţiunea de a accepta.

2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.

3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.


Adjudecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.

2. (var.) adjudecațiune.


Aucțiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)

1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.


Contraofertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contraofferta)

1. ofertă diferită de o alta, adesea opusă; ofertă nouă primită ca răspuns sau care modifică termenii ofertei inițiale.


Discrimina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.

2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.

3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.

4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.

5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.