Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathédrale)
1. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célébrant)
1. preot (catolic) care oficiază serviciul divin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collégial)
2. de colegiu (2), referitor la colegiu.
3. biserică ~ă (şi s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. officiant)
1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă.
2. (grad de) funcţionar în unele instituţii de stat; (spec.) funcţionar de poştă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. Te Deum /laudamus/)
1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne.
2. (muz.) compoziţie scrisă pentru astfel de ceremonie.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (turc. havra)
1. (la mozaici) clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă.