Dictionar

Rezultate principale (Ofițer):

Ofiţer

Parte de vorbire: s.
Origine: (pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier, germ. Offizier)

1. grad militar de la sublocotenent până la general.


Rezultate secundare (Ofițer):

Subofiţer

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-officier)

1. grad superior sergentului şi inferior sublocotenentului.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Adjutant

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)

1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Arhonte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.

2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.


Aspirant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)

1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.

2. doctorand.

3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.

4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.


Augustal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. augustal)

1. preot, ofiţer ataşat persoanei împăratului roman (August).