Rezultate secundare (Ofițeri):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)
1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cockpit)
1. (mar.) spaţiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.
2. (pe vechile veliere) locuinţă pentru ofiţerii inferiori.
3. loc rezervat pilotului unui avion.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. corniculum, fr. cornicule)
1. (antichitate) semn onorific, în formă de corn, care se aşeza pe casca anumitor soldaţi sau ofiţeri romani.
2. (antichitate) ornament care împodobea coiful legionarilor romani.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débloquer)
1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desţepeni (maşini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolman, germ. Dolman)
1. haină groasă şi scurtă, îmblănită şi împodobită cu brandenburguri, purtată de ofiţeri.
2. haină bărbătească căptuşită cu blană.