Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offrande)
1. jertfă adusă unei divinităţi.
2. (fig.); dar, cadou, omagiu.
3. ajutor oferit celor săraci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consecratio, fr. consécration)
1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holocauste)
1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinităţii, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oblativité)
1. înclinaţie de a oferi ceva fără a cere nimic în schimb.
2. (rel.) ofrandă, sacrificiu închinat divinităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oblation, lat. oblatio)
1. jertfă adusă unei divinităţi; ofrandă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trophée)
1. armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins, pentru a comemora o victorie.
2. pradă de război luată de la inamic.
4. ofrandă adusă unei divinități din prada de război.
5. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colți de mistreț etc.).
6. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. votum)
2. rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).