Dictionar

ortoptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orthoptique)

1. adj. referitor la ortoptică.
2. tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism.
3. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor.
 

ortoptician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. orthopticien)

1. specialist în ortoptică, parte a oftalmologiei care studiază și tratează tulburările oculomotorii și defectele vederii binoculare.