Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)
1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotion, it. emozione)
1. reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monade, germ. Monade)
1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers.
2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. roman)
1. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporţii, care oglindeşte evenimente, episoade ale vieţii unei societăţi etc.
2. (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (oglindi)
1. care se oglindește; reflectat.