alantoină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïne)

1. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor; 5-ureidohidantoină, glioxildiureidă.

eroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc.
2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.

fibroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibroïne)

1. substanță albuminoidă transparentă din alcătuirea fibrei de mătase naturală.

heroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne)

1. stupefiant toxic derivat al morfinei.

ligroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ligroïne)

1. benzină ușoară, folosită în general ca solvent.

periboină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périboïne)

1. depresiune naturală sub acțiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral și prin care apele mării se unesc cu ale lacului.

alantoină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïne)

1. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor; 5-ureidohidantoină, glioxildiureidă.

base-ball

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. base-ball)

1. joc sportiv (la americani) între două echipe a câte 9 jucători, asemănător cu oina.

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

dulcinee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.

flana

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. flâner)

1. a călători mult și fără țintă; a hoinări.
2. a pierde timpul cu nimicuri.

flaneur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flâneur)

1. (rar) cel căruia îi place să hoinărească (pe străzi).