Dictionar

Rezultate principale (Olandă):

Olandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hollande, it. olanda)

1. pânză de in fină şi deasă, folosită la confecţionarea lenjeriei.


Rezultate secundare (Olandă):

Cent 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cent)

1. monedă divizionară în diverse ţări (S.U.A., Canada, Australia, Olanda etc.), o sutime din unitatea monetară.


Consort

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consort, lat. consors)

1. prinţ ~ = soţul unei regine suverane (în Marea Britanie şi Olanda).


Jansenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda şi Franţa în sec. XVII, ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi de dominaţie a iezuiţilor, care propovăduia rigorismul moral.


Linou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. linon)

1. olandă subţire pentru batiste, bluze etc.


Menonit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mennonite)

1. membru al unei secte anabaptiste, răspândită azi în Olanda, SUA şi Germania.


Olandez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hollandais, it. olandese)

1. (locuitor) din Olanda.

2. (s. f.) limbă germanică vorbită în Olanda şi în jumătatea de nord a Belgiei.