Rezultate secundare (Olfactiv,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. olfactif)
1. referitor la miros, la perceperea mirosurilor; olfactic.
2. (anat.) aparat, organ ~ = set de elemente care permit exercitarea mirosului.
3. (anat.) relativ, care aparține acestui aparat (ex. nerv olfactiv, membrană olfactivă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriosmie)
1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosmie)
1. diminuare, lipsă a sensibilităţii olfactive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysosmie)
1. perturbare a simţului olfactiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. odorimétrie)
1. determinare a gradului de percepere a senzaţiilor olfactive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. olfactif)
1. referitor la miros, la perceperea mirosurilor; olfactic.
2. (anat.) aparat, organ ~ = set de elemente care permit exercitarea mirosului.
3. (anat.) relativ, care aparține acestui aparat (ex. nerv olfactiv, membrană olfactivă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. olfactométrie)
1. determinare a gradului de sensibilitate olfactivă.