Dictionar

ciomag

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tc. çomak, çumak)

1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.
2. lovitură, bătaie cu bâta.
3. tăvălug de treierat.
4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).
5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.
 

omagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. hommager)

1. a aduce un omagiu cuiva.
 

omagial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hommagial)

1. cu caracter de omagiu.
 

omagiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage)

1. (în evul mediu) jurământ de credință și de supunere făcut de un vasal către suzeranul său.
2. manifestare a credinței, respectului, admirației față de cineva.
 

omagră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omagre)

1. afecțiune gutoasă a articulației umărului.
 

aconit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag.
 

actinometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinométrie)

1. disciplină care studiază radiațiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiațiilor din atmosferă.
 

aeromagnetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aeromagnetometrie)

1. aparat folosit la ridicările și prospecțiunile magnetice de la bordul unui avion; aparat în aeromagnetometrie.
 

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
 

anecoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anéchoïde)

1. (despre încăperi, spații) lipsit de ecou.
2. se spune despre un loc care nu produce ecou și ai cărui pereți absorb sunetul sau undele electromagnetice (ex. cameră ~ă).
 

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.