Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ombilical)
2. cordon ~ = cordonul ombilicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastophore)
1. cordon ombilical al ovulului.
2. fir care leagă sămânţa de pericarp, nutrind-o în tinereţe.
3. formaţiune anatomică cu aspect de cordon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entéro-hepatocèle)
1. hernie ombilicală congenitală a ficatului şi a intestinului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funiculaire)
1. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului.
2. (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe.
3. s. n. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine.
4. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombilic, lat. umbilicus)
1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric.
2. cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical.
3. umbon.
4. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui gheţar, limitată în aval de contrapantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omphalite)
1. inflamaţie a regiunii ombilicale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. omphalocèle)
1. (med.) hernie ombilicală cauzată de un defect congenital al peretelui abdominal (lipsa de închidere a peretelui abdominal anterior al fătului).