Rezultate secundare (Omeneşti;):
Antiumanitar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + umanitar)
1. împotriva sentimentelor omeneşti.
Antropofil, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f. pl.
Origine: (fr. anthropophile)
1. I. (despre plante, animale) care creşte, trăieşte pe lângă aşezările omeneşti; sinantrop.
2. II. plante polenizate artificial.
Antropopatie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropopathie)
1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însuşiri şi stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinităţii, în sistemele religioase primitive, ca o fiinţă cu sentimente şi pasiuni omeneşti; antropopatism.
Arheologie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéologie)
1. ştiinţă care studiază trecutul istoric al societăţii omeneşti pe baza interpretărilor vestigiilor aparţinând diferitelor culturi materiale.
Cultură
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. culture, lat. cultura)
1. totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în decursul vremurilor.
2. totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva.
3. ~ generală = ansamblu de cunoştinţe necesare unui individ în viaţa zilnică; ~ de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare.
4. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă.
5. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obţine recolte bogate de la plantele de cultură.
6. plante de ~ = plante cultivate de om.
7. teren cultivat cu anumite plante.
8. creştere, prăsire a unor animale.
9. creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel.
10. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică şi sport; educaţie fizică.
Enciclopedie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encyclopédie)
1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.