antiumanitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + umanitar)

1. împotriva sentimentelor omenești.

antropofil, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. anthropophile)

1. I. (despre plante, animale) care crește, trăiește pe lângă așezările omenești; sinantrop.
2. II. plante polenizate artificial.

antropopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.

arheologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archéologie)

1. știință care studiază trecutul istoric al societății omenești pe baza interpretărilor vestigiilor aparținând diferitelor culturi materiale.

cultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. culture, lat. cultura)

1. totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în decursul vremurilor.
2. totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva.
3. ~ generală = ansamblu de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică; ~ de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare.
4. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale și spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă.
5. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obține recolte bogate de la plantele de cultură.
6. plante de ~ = plante cultivate de om.
7. teren cultivat cu anumite plante.
8. creștere, prăsire a unor animale.
9. creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel.
10. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică și sport; educație fizică.

enciclopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédie)

1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.