Dictionar

animalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animalité, lat. animalitas)

1. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simțire, de omenie.
 
 
 
 

monstruozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monstruosité)

1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie.
2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime.
 

umanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. humanité, lat. humanitas)

1. neamul omenesc, omenire.
2. colectivitate de oameni.
3. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism.