Dictionar

omnivor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT omnivorus; pantophagus; pleiophagus
2. FR omnivore
3. EN omnivorous
4. DE omnivor; allesfressend
5. RU всеядный
6. HU mindenevő
 

omnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. omnivore)

1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale.
2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale.
 

heterofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétérophage)

1. cu nutriție variată; omnivor, plurivor.
2. care parazitează plante diferite.
 

paricopitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. paridigitidés)

1. ordin de mamifere ungulate, erbivore și omnivore, cu un număr par de degete la fiecare picior: rumegătoarele și porcinele; artiodactile.
 

plurivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. plurivorus)

1. cu nutriție variată; omnivor, polifag.
2. (despre paraziți) care trăiește pe mai multe gazde.
3. (despre plante) care se dezvoltă pe mai multe substraturi.
 

polifag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polyphage)

1. (despre organisme) care parazitează mai multe specii de plante sau animale.
2. cu nutriție variată; (prin general.) cu regim alimentar foarte variat; omnivor.
3. care mănâncă orice, de toate; care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău.
 

sarigă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., port. sarigue)

1. (zool.) mamifer de dimensiuni mici din ordinul marsupialelor, arboricol și în esență omnivor, cu coadă lungă prehensilă și a cărui femelă poartă puii pe spate; oposum.
2. (var.) sarig.
 

ungulate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ungulatae, după fr. ongulés)

1. supraordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falangă acoperită de o unghie protectoare; copitate.