Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. involutif)
1. care se referă la o involuţie; cu caracter de involuţie; propriu involuției.
2. (biologie) care este marcat de regresie.
3. se spune despre procesele asociate cu îmbătrânirea.
4. (matematică) relativ la o involuție, funcția omografică identică cu reciproca ei; care, efectuată de 2 ori, se anulează, fiind propria ei inversă.
5. (medicină) care are legătură cu regresia spontană sau indusă a unui țesut, organ sau organism.
6. (botanică) care se răsucește din exterior spre interior; involut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homographie)
1. faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe.
2. (mat.) corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homologie)
1. calitatea a ceea ce este omolog.
2. (mat.) corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv.
3. (biol.) corespondenţă de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite.