Rezultate secundare (Omora):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (omorî + -ciune)
1. ucidere, moarte; (var. reg.) umorâciune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. omorî)
1. acțiunea de a omorî și rezultatul ei; ucidere, omor; moarte.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (omorî + -tor)
1. adj. care omoară; ucigător, ucigaș.
2. (fig.) care torturează, chinuitor.
3. s.m.f. ucigaș, asasin, criminal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. apokarteresis)
1. acțiunea de a se lăsa omorât de foame; sinucidere prin inaniție.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. catoblépas)
1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épimone, gr. epimone)
1. (retorică) repetare persistentă a unor idei, pledoarii etc. folosind aproape aceleași cuvinte; comoraţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. foeticide)
1. omorârea unui făt în pântecele mamei.
2. (med. legală) crimă care constă în uciderea unei fiinţe umane în stare de făt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jovial)
1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeţ.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lapidation, lat. lapidatio)
1. acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lapidare.
2. acțiunea de a ucide pe cineva cu pietre; tortura celor care sunt omorâți în acest fel.
3. alungare prin aruncare cu pietre.