Dictionar

omuleț

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (om + -uleț)

1. diminutiv al lui om; om mic de statură; omușor, omuț.
2. (fig.) om neînsemnat, fără niciun merit; om cu preocupări mărunte, meschine.
 

acrocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrocentrique)

1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.
 

adolescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.
 

agriologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agrio- + -logie)

1. disciplină care studiază obiceiurile omului primitiv.
 

agrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)

1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.