Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anéroïde)
1. (barometru) cu o capsulă de tablă subţire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Fjäll)
1. gheţar scandinav care ocupă o suprafaţă înaltă, ondulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frange)
1. (pl.) fibre lăsate să atârne la marginea unei cuverturi, a unei perdele.
2. (anat.) formaţie filamentoasă la marginea unui organ.
3. (geol.) structură foarte ondulată, adesea sub formă de unghiuri ascuţite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glissière)
1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mérinos)
1. inv. oaie ~ (şi s. m.) = oaie cu lână albă, moale, ondulată şi deasă; lână ~ = lâna unei astfel de oi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nébules)
1. (arhit.) element decorativ constând dintr-o bandă ondulată care sugerează o fâşie de nori.