Parte de vorbire: s.f.
Origine: (onest + -itate, după fr. honnéteté)
1. caracter onest; probitate; integritate; cinste.
2. comportament onest; corectitudine; probitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cavaler + -ism)
1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intégrité, lat. integritas)
1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate.
2. calitatea de a fi întreg, inact.
3. ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional care interzice dezmembrarea şi încălcarea teritoriului unui stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. probité, lat. probitas)
1. cinste; integritate, onestitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suspicion, lat. suspicio)
1. nesiguranţă, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor cuiva; bănuială, neîncredere.