Rezultate principale (Onoare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. honor, fr. honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
8. castitate, pudoare (la femei).
Rezultate secundare (Onoare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déshonneur)
1. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, ruşine.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)
1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. alborada)
1. cântare în onoarea şi sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apollinaire, lat. ludi apollinares)
1. (antic.) referitor la zeul Apollo; apolinic.
2. (antic.) jocuri ~e = jocuri celebrate la Roma în onoarea lui Apollo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bushido)
1. cod de onoare căruia trebuiau să i se conformeze samuraii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.