Rezultate secundare (Onoruri):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déférer, lat. deferre)
1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în faţa justiţiei.
2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în faţa justiţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. honorifique, lat. honorificus)
1. (despre titluri, distincţii, funcţii etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material.
2. care îndeplineşte o funcţie fără a fi retribuit.
3. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie.