Dictionar

Rezultate secundare (Onoruri):

Ambiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.


Apoteoza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.

2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.


Deferi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déférer, lat. deferre)

1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în faţa justiţiei.

2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, jure în faţa justiţiei.


Onorific, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. honorifique, lat. honorificus)

1. (despre titluri, distincţii, funcţii etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material.

2. care îndeplineşte o funcţie fără a fi retribuit.

3. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie.