Dictionar

ambiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire.
 

apoteoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi.
 

deferi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déférer, lat. deferre)

1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în fața justiției.
2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, jure în fața justiției.