Parte de vorbire: s.
Origine: (ucr. hopak)
1. dans popular ucrainean, cu mişcări dinamice, vioaie, cu fandări şi sărituri mari, interpretat mai ales de bărbaţi; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opaque, lat. opacus)
1. lipsit de transparenţă, prin care nu străbate lumina.
2. dens, de nepătruns.
3. lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos.
4. (fig.) lipsit de inteligenţă; mărginit, obtuz.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT opacus; haud lucidus; impellucidus
2. FR opaque; mat; dépoli; terne
3. EN mat; lustreless; opaque; pale; subdued; not transparent
4. DE matt; undurchsichtig; glanzlos
6. HU fénytelen; matt; átlátszatlan
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. opaci-, cf. lat. opacus „întunecat, umbros”)
1. „opacitate”.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. opacifier)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opacimétrie)
1. măsurare a opacităţii unor substanţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)
1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)
1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru peşti).
7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiocardiopneumographie)
1. radiografie a cavităţii inimii şi a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanţe radioopace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-encéphalographie)
1. radiografie a vaselor creierului cu o substanţă opacă la razele X.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiographie)
1. studiu, descriere a vaselor dintr-un organism.
2. radiografie vasculară cu substanţă radioopacă.