Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)
1. varietate amorfă de cuarţ, de diferite culori, piatră semipreţioasă.
2. ţesătură subţire şi străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăşi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. copal)
1. răşină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor răşinoşi fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it., sp. nopal)
1. plantă ornamentală erbacee cu frunze cărnoase şi flori roşii, originară din America.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (ucr. опалка)
1. sac în care se dă nutreț cailor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opalescent)
1. cu reflexe asemănătoare celor ale opalului; opalin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opalescence)
1. calitatea de a fi opalescent.
2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasă să treacă tonurile calde şi le reflectă pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opalin)
1. adj. opalescent.
2. s. f. sticlă opală, lăptoasă, devitrificată.
3. vas, cupă etc. din sticlă care imită opalul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. archidiocésain)
1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bauxite)
1. rocă sedimentară roşie-brună, bogată în silicaţi de aluminiu, opal, caolinit etc..
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canonico, lat. canonicus)
1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cathédral, lat. cathedralis)
1. care aparţine scaunului episcopal al unei dieceze.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. copalier)
1. nume dat unor (specii de) arbori tropicali care produc rășina numita copal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crosse)
1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf.
2. cârjă episcopală.
3. patul puştii sau al pistolului.
4. formaţiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă.