Dictionar

operație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)

1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune.
2. intervenție chirurgicală.
3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată.
4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale.
5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime.
6. efectuare a unui anumit calcul.
 

cooperație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coopération)

1. cooperare.
2. formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele.
3. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate.
 

microoperație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. microoperation)

1. (inform.) operație elementară efectuată prin executarea unei microinstrucțiuni.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

acidoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidolyse)

1. operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester.
 

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.
 

adenomectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomectomie)

1. (med.) operație care constă în extirparea unui adenom.
 

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.
 

afronta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affronter)

1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operație buzele unei plăgi.