Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. calcination)
1. acțiunea de a calcina și rezultatul ei; transformare în var prin încălzire; calcinare.
2. operațiune care constă în supunerea unui corp inert unei temperaturi înalte; ardere, carbonizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débrayage)
1. acțiunea de a debreia și rezultatul ei; debreiere.
2. (tehn.) operație care elimină legătura dintre doi arbori angrenați anterior.
3. (auto.) operație prin care, sub acțiunea pedalei, arborele motor și cutia de viteze sunt decuplate pentru a permite schimbarea treptelor de viteză.
4. mecanism care permite această operațiune.
6. (antonime) ambreiaj, ambreiare, ambreiere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défécation, lat. defaecatio)
1. acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecare.
2. evacuare a materiilor fecale din intestin.
3. operațiunea de eliminare a impurităților dintr-un lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deriva)
1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.