bidirecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + direcţional)

1. care are loc, se propagă în două direcții.
2. care se poate mișca în două direcții (de obicei opuse).
3. care acționează sau operează în două direcții (de obicei opuse).

computerist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (computer + -ist, cf. engl. computerist)

1. specialist în folosirea computerelor.
2. persoană care utilizează sau operează un computer.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).

comutativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutativité)

1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează.
2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta.
3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții.

cooperativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coopératif)

1. care cooperează; binevoitor.

etnolingvist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ethnolinguiste)

1. specialist în etnolingvistică, studiul relațiilor dintre limbi și contextele socio-culturale în care acestea operează.