ascetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascétique)

1. adj. de ascet.
2. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini.

complet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârșit, deplin.
2. opere ~e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârșire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.
7. compleu.

copyright

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. copyright)

1. drept rezervat autorului sau editorului de a reproduce și a vinde operele literare, artistice și științifice; drept de autor.

costumbrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. costumbrismo)

1. curent artistic spaniol care a început să se manifeste, pe la mijlocul sec. XIX, în literatură și pictură, redând în operele lui caracteristice scene de viață și moravuri.

filolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phylologue)

1. specialist în filologie, disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii.

gen 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (lat. genus)

1. fel, soi, varietate.
2. fel de a fi, manieră, atitudine specifică.
3. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc.
4. fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare.
5. stil personal, manieră de a compune.
6. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc.
7. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul.
8. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii.
9. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii.