opera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opérer, lat. operari)

1. tr. a face, a realiza, a efectua (ceva).
2. a lucra cu..., a face calcule.
3. a face o operație chirurgicală.
4. a face o operație comercială, financiară etc.
5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări.
6. intr. a executa mișcări strategice.

capodoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capodopera)

1. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.

coopera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. coopérer, lat. cooperari)

1. a acționa, a lucra împreună cu cineva pentru a realiza ceva; a participa, a contribui la o lucrare sau la o acțiune comună; a colabora, a conlucra.
2. (antonime) a concura, a rivaliza.

manoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)

1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remunerația cuvenită pentru această muncă.
2. (fig.) uneltire, intrigă.

operă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., /3/ it. opera)

1. acțiune, lucrare, faptă, lucru.
2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, științei etc.
3. totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de știință, artist etc.
4. muncă, treabă, acțiune.
5. a pune în ~ = a pune în aplicare ceva.
6. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire.

operă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. opera, fr. opéra)

1. lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret.
2. teatrul în care se reprezintă.

opera omnia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. opera omnia, toată opera)

1. totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediție, într-un volum etc.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.

acidoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidolyse)

1. operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.