Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + patriot)
1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. consensus)
1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înţelegere deplină, identitate de opinii.
2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.
3. (antonime) dezacord, disensiune.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consonance, lat. consonantia)
1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete.
2. asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte.
3. (fig.) acord, înţelegere, potrivire de opinii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. départager)
1. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.
2. tr., refl. a (se) distanţa ca punctaj într-un clasament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1. conversaţie între doi vorbitori.
2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.
5. scriere redactată sub formă de dialog (1).
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.