oportunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opportunité, lat. oportunitas)

1. caracterul a ceea ce este oportun.
2. ocazie fericită, prilej favorabil.
3. oportunism.

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însușirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.

contratimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contretemps)

1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.

dribling

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dribbling)

1. acțiunea de a dribla și rezultatul ei; driblare.
2. (sporturi cu mingea) acțiune de joc a unui jucător care încearcă (cu mișcări înșelătoare, schimbări imprevizibile de direcție etc.) să păstreze cât mai mult mingea, în general pentru a crea o oportunitate de a marca.

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însușirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.

necesitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nécessité, lat. necessitas)

1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate.
2. (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.
3. cu ~ = în mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării.
4. categorie filozofică desemnând însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare.

oportunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)

1. curent ideologic-politic (în mișcarea muncitorească) care promova ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare.
2. lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).