Rezultate principale (Oportunitate.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunité, lat. oportunitas)
1. caracterul a ceea ce este oportun.
2. ocazie fericită, prilej favorabil.
3. oportunism.
Rezultate secundare (Oportunitate.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)
1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contretemps)
1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. dribbling)
1. acțiunea de a dribla și rezultatul ei; driblare.
2. (sporturi cu mingea) acțiune de joc a unui jucător care încearcă (cu mișcări înșelătoare, schimbări imprevizibile de direcție etc.) să păstreze cât mai mult mingea, în general pentru a crea o oportunitate de a marca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)
1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécessité, lat. necessitas)
1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate.
2. (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.
3. cu ~ = în mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării.
4. categorie filozofică desemnând însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)
1. curent ideologic-politic (în mişcarea muncitorească) care promova ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare.
2. lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).