Dictionar

Rezultate principale (Opoziție):

Opoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast.

2. raport de excludere între două noțiuni sau judecăți.

3. diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice.

4. împotrivire, opunere.

5. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (p. ext.) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească.

6. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politica practicată de acest grup.


Rezultate secundare (Opoziție):

Dextropoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dextroposition)

1. deviaţie spre dreapta a unui organ al corpului, obişnuit în partea stângă.


Propoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. proposition, lat. propositio)

1. cea mai simplă unitate sintactică prin care se comunică o judecată, o idee.

2. (log.) îmbinare de cuvinte care exprimă o ideee completă.

3. (mat.) teoremă ajutătoare care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental.

4. expresie care are un înțeles într-un anumit domeniu.

5. (inform.) formă propozițională din simboluri terminale.

6. cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare.


Retropoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rétroposition)

1. plasare a unei formaţii anatomice înapoia poziţiei sale anterioare.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.


Adverbal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.

2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).

3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.


Adverbial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.

2. (gramatică) locuțiune = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.


Adversativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversatif, lat. adversativus)

1. care exprimă o opoziţie.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă.