Dictionar

oprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. opri)

1. acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit.
2. (concr.) loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas.
3. ținere pe loc, reținere.
4. (înv.) interdicție, prohibiție, piedică, opreliște.
5. (loc. adv.) fără ~ = neîntrerupt, neîncetat, continuu.
 

neoprire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + oprire)

1. lipsă de stăpânire; nestăpânire.
2. lipsă de cumpătare; necumpătare.
 

acondroplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creșterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.
 

acustomat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Akustomat)

Modelul Akustomat F411

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea și oprirea automată a unui magnetofon.
2. întrerupător electroacustic de pornire și oprire care, la apariția unei unde sonore, pune automat în mișcare banda magnetică pentru înregistrare.
 

aplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aplasie)

1. (med.) întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ; atrofia unui țesut sau organ.
2. (med.) ~ facială = atrofia unei jumătăți de față.
3. (prin ext.) oprirea multiplicării celulare într-un țesut care se reînnoiește de obicei în permanență.
 

apnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apnée, cf. gr. a- „fără” + pnein „a respira”)

1. (med.) oprire temporară, voluntară sau nu, a respirației.
 

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
 

autoblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare.