OK
X
oprobriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. opprobrium, fr. opprobre)
1.
dispreț,
dezaprobare
publică
pentru
necinste
și
fapte
nedemne.
blam
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blâme)
1.
dezaprobare,
condamnare
publică;
oprobriu;
sancțiune;
avertisment.
damnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. damné, lat. damnatus)
1.
condamnat
la
chinurile
infernului.
2.
blestemat,
reprobat,
care
și-a
atras
oprobriul
public.
infamant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infamant, it. infamante)
1.
care
atrage
oprobriul,
dezaprobarea,
dezonoarea;
degradant,
dezonorant.
infamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. infamie, lat. infamia)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
infam;
ticăloșie,
josnicie,
nemernicie.
2.
stâlpul
~ei
=
loc
unde
erau
ținuți
infractorii
și
criminalii
legați
pentru
a
putea
fi
loviți
de
mulțime;
a.
țintui
(sau
a
pune)
la
stâlpul
~ei
=
a
supune
oprobriului
public,
a
infiera.