Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Epopt, gr. epoptes)
1. (în Grecia antică) iniţiat în cultul secret eleusin.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie, cf. gr. ops, opos, opsis, optos)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. opter, lat. optare)
1. a alege dintre mai multe soluţii, situaţii etc. pe cea mai convenabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. optation, lat. optatio)
1. figură retorică prin care se exprimă o dorinţă sub formă de exclamaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. optatif, lat. optativus)
1. adj. care exprimă o dorinţă.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o acţiune, o stare a cărei realizare este dorită.
3. s. n. mod verbal care exprimă o acţiune dorită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberroscope)
1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acridiéns)
1. familie de insecte ortoptere: lăcustele.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.f.
Origine: (fr. achromat, germ. Achromat)
1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromatique)
1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat.
2. (despre constituenţi celulari) necolorabil.