optic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

1. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică;
2. centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier.
3. (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar.
4. s. f. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
5. ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic.
6. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie.

optician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. opticien)

1. specialist în optică, ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
2. cel care face, repară sau vinde instrumente optice.

opticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opticité)

1. calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor.

panoptic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panoptique, germ. Panoptikum)

1. clădire organizată în așa fel încât întregul interior să poată fi observat dintr-o singură privire.
2. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.
3. expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă.
4. (var.) panopticum.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.

acromat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.

acromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat.
2. (despre constituenți celulari) necolorabil.

acromatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.