Dictionar

Rezultate secundare (Optic.):

Optic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

1. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică;

2. centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier.

3. (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar.

4. s. f. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.

5. ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic.

6. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie.


Optician, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opticien)

1. specialist în optică.

2. cel care face, repară sau vinde instrumente optice.


Opticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opticité)

1. calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor.


Panoptic

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. panoptique, germ. Panoptikum)

1. clădire organizată în așa fel încât întregul interior poată fi observat dintr-o singură privire.

2. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.

3. expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă.

4. (var.) panopticum.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Aberometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberromètre)

1. (optic.) instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale.


Aberoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.


Acromat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. (sistem optic) acromatic.


Acromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat.

2. (despre constituenţi celulari) necolorabil.


Acromatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.